Lumea de duminica dimineata, aceasta “lume disparuta” prin care sunt obligat sa ma strecor sa pot ajunge in teleportul din dormitor, care dupa cateva ore de semi-constienta ma readuce in lumea mea, in lumea reala. Sper ca nu sunt singurul care se simte asa, nu sunt singurul care nu prea stie ce se intampla defapt duminca dimineata la putin timp dupa ce imi pornesc calatoria spre casa, spre lume cu care sunt obisnuit. Totul e altfel, oamenii sunt altfel, pana si tramvaiele au alta culoare, timpul curge altfel nimic nu imi este familiar. Din ce mai tin minte cam de fiecare data totul incepe cu niste trepte...pe care de obicei le urc si.... fara sa-mi dau seama am ajuns in lumea aia, in lumea unde nimic nu e cum stiu ca ar trebuii sa fie. Primul element e lumina, o lumina atat de ciudata si atat de “reveeling” in cat vezi lucruri pe care in mod normal nu le-ai fi vazut, apoi e aerul, e atat de proaspat de-mi da impresia ca atunci se face si tine inca o saptamana. Odata acomodat cu lumea asta care de fiecare data pare noua, te uiti in jur si iti vezi “camarazii” de calatorie......si de aici se schimba totul, eu cel putin ma simt in siguranta, ei sunt oaza mea in acest taram neprietenos. Gata am urcat ne-am luat la revedere de la cei care nu sunt inca pregatiti de calatorie si inconstient ne-am asumat raspunderea da a ajunge acasa, dar constat ca am reusit sa parcurgem cam 10, 15 metri de usa clubului si ne-am oprit, niciunul dintre noi paca nu vrea sa renunte asa repede toti avem curiozitatea: "cum e lumea asta, ce sa-ntampla aici defapt" si hotaram sa mai stam un pic sub pretextul: "auzi ba? nu vrei sa mancam ceva?" "Ba sa stii ca tu ai dreptata.... ia stati bai un pic....unde mancam?".Si brusc se pune de-o sedinta...odata ajunsi in locul unde putem manca, apare prima interactiune cu fiintele care treaiesc in lumea de duminca dimineata ....Interactiune e scurata i-as spune tatonare in general, dar de fiecare data se gaseste cineva din grup, un pic mai curios si interactioneaza ceva mai mult decat ar trebuii si devine evident faptul ca nu-i de acolo, ca nu-i din lumea lor. Terminam de mancat si ne indreptam catre singura punte dintre aceste lumi, taxiul........to be continued
